PAGINA ELEVILOR. EXERCITII, TEME SI CREATII LITERARE

VALOAREA TERAPEUTICĂ A POEZIEI
(Eseu revizuit)

Poezia este ceva creativ care ne face viaţa mai frumoasă.
Ea poate juca diferite roluri. Fiecare om percepe mesajele poetice în funcţie de felul său de a simţi şi a gândi.
Mulţi discută despre Eminescu fără să-l fi citit şi fără să-l înţeleagă cu adevărat.
Poezia îţi poate deschide orizonturi noi, mai frumoase decât lumea reală. Chipul persoanei iubite îţi poate fi evocat de versuri dedicate iubirii.
Pentru poeţi creaţia lirică reprezintă singurul lucru important din viaţă. Ei trăiesc din şi pentru Poezie.
Nu toţi oamenii cred că poezia este importantă, dar ea este un remediu care alină sufletul omenesc. De aceea poezia merită sa fie apreciată mai mult şi valorificată în viaţa noastră de zi cu zi şi mai mult.
Poezia înseamnă subiectivitate, eu liric, o exprimare a trăirilor sufleteşti specifice omului într-un limbaj plin de expresivitate şi frumuseţe.
Nu toţi suntem înzestraţi cu harul poeziei, dar toţi putem să fim receptivi la poezie, pentru că un om bun, cu judecată bună, este omul care citeşte, iar dacă mai şi pricepe poezia este şi mai bun.

Burlacu Anda-Mihaela, clasa a X-a D, profil ştiinţe ale naturii,
Liceul Teoretic “Emil Racoviţă”, Vaslui

DIN ISTORIA CINEMATOGRAFULUI

Prima proiecţie cinematografică publică a unui film, cu aparatul fraţilor Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris, în localul „Grand Cafe”, Boulevard des Capucunes. Filmul proiectat e intitulat La Sortie des Usines „Lumière” (Ieşirea din Uzinele Lumière). Un alt film foarte important a fost Sosirea unui tren în gară, care a rulat, imediat după premiera franceză, şi la Bucureşti.
Ilustraţie din presa vremii. Pe ecran: Stropitorul stropit (prima comedie - 1896)
Această dată de 28 decembrie 1895, marchează nu numai prima proiecţie cinematografică, ea marchează şi naşterea unei noi arte, arta cinematografică, cea de-a şaptea artă cum mai este cunoscută, şi o nouă industrie, industria cinematografică.
Filmul a fost multă vreme socotit ca un amuzament de bâlci, tratat cu dispreţ de oamenii serioşi. Mulţi din cei care au contribuit la temelia acestei noi arte de exprimare, şi-au început activitate exploatând câte un nickel odeon (în traducere liberă templu al artei de doi bani), cinematograful de mai târziu.
Primul promotor al noii arte şi industrii, se poate spune că a fost Louis Lumière. El realizează primele filme alegându-şi diferite subiecte hazlii din însăşi fabrica lor de aparate de fotografiat. Astfel au fost realizate pelicule ca Tâmplarul, Fierarul, Dărâmarea unui zid. Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viaţa de familie: Dejunul lui Bébé, Borcanul cu peştişori roşii, Ceartă între copii, Baia de mare, Partida de carţi, Partide de table, Pescuitul crevetelor. Fratele său Auguste Lumière, filmează câteva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatălui lor, una dintre ele numindu-se Femei care ard ierburi.
Louis Loumiere a fost primul operator de actualităţi. In iunie 1895, când proiecţia cinematografică se făcea numai sub titlu de experienţă, el filmează cu ocazia Congresului de fotografie, sosirea participanţilor coborând din vapor la Neuville sur Saone. Succesul obţinut de fraţii Lumière cu prima proiecţie cinematografică, îi determină pe aceştia să angajeze operatori care să înregistreze pe peliculă aspecte din viaţa cotidiană. Aceştia sunt cei care au făcut posibilă apariţia jurnalului de actualităţi, documentarului, reportajului, precum şi primele montaje de film. Primul montaj de film îl realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre activitatea pompierilor (ieşirea cu pompa, punerea în baterie, atacul focului şi salvarea).
Fraţii Lumière, pun la punct pentru prima dată un sistem de film color, unde colorarea fotogramelor alb negru se făcea manual, cadru cu cadru. Aceste filme erau mai degrabă filme colorate decât filme color.
Primul regizor de film a fost Georges Méliès. Era un om bogat, conducea teatrul Robert Houdin, un teatru care prezenta printre altele şi numere de prestidigitaţie. Văzând proiecţiile cinematografice Lumière, îşi dă seama ce înseamnă noua descoperire pentru industria divertismentului. Cumpără şi el un aparat din Anglia, cumpără peliculă şi începe să filmeze. Primele filme nu se deosebesc ca idee de cele Lumière.
Dar întâmplarea, este descoperitorul trucajului cinematografic. Filmând un omnibuz trecând pe stradă, aparatul se blochează. Repornind-l pentru a continua filmarea, acum prin acel loc trece un dric. Developând apoi filmul şi proiectându-l efectul este spectaculos, un omnibus se transformă brusc într-un dric. Acesta este primul trucaj cinematografic. Trebuie remarcat faptul că mişcarea aparatului în spaţiu la acea data nu era folosită, imaginea obţinută fiind un fel de plan general, mai bine zis o scenă a unui teatru unde personajele intră spun ceva şi ies.
Primul film pe care-l realizează Méliès folosind trucajul, a fost Dispariţia unei doamne în octombrie 1896. Aceste dispariţii, combinate ulterior cu apariţii , devin un laitmotiv în filmele Méliès. El dezvoltă sistemul lanterna magică, aplicându-l în producţia Voiajul în lună (1902), prin crearea de iluzii optice deosebite.
Georges Méliès, este şi primul creator de film politic prin creaţia sa, Afacerea Dreyfus (1899). Filmările se făceau afară la lumina soarelui, cu decoruri pictate pe pânză. Fiind tributar teatrului realizările lui se fac fără mişcarea aparatului şi nefolosind montajul pentru schimbarea planurilor.
Între anii 1896-1912 Méliès realizează circa 500 de filme. Se remarcă în afară de Afacerea Dryfus, Voiajul în lună de care am vorbit mai sus şi Le sacre d'Edouard (1902) şi Cendrillon (Cenuşăreasa)-1899.
„Filmul Méliès”, este un film ordonat pe tablouri, nu secvenţe, ci aşa cum se prezintă acţiunea unei piese de teatru. Méliès în filmele sale pentru o mai mare atracţie foloseşte procedeul de film colorat al fraţilor Lumière, atunci când această nouă industrie intră în impas numărul spectatorilor scăzând. Acest lucru îl determină pe Méliès să crească producţia de filme artistice mai lungi ca metraj (200-300 m), pe unele chiar colorându-le, îndepărtând-se de miniaturile hazlii de bâlci.
Méliès nu a mai putut face faţă marilor companii de producţie apărute după 1910, fapt ce a dus la dispariţia lui de pe piaţa noii industrii, industria filmului. Însă în anul 1931 guvernul francez îşi aduce aminte de contribuţia lui în cotextul cultural al republicii şi-i acordă „Legiunea de Onoare”. Henry Langois, cel care creează arhiva de filme şi Cinemateca Franceză îi salvează marea majoritate a filmelor.
Nu putem vorbi despre începuturile cinematografului fără a aminti şi de un alt francez contemporan cu Fraţii Lumiére şi Méliès, un pasionat al noii arte şi industrii, Leon Goumont, producător de aparate de filmat şi proiecţie, cercetător în domeniul adaptării sunetului şi culorii filmului şi nu în ultimul rând producător de filme. În compania sa de producţie s-a realizat primul desen animat de către Emil Cohl şi a activat unul din cei mai buni regizori francezi ai epocii Louis Feuillade. Goumont a realizat în timp o colaborare cu Metro Goldwyn dând naştere la compania Goumont Metro Goldwyn. Se cunosc două filme realizate împreună : „Ben Hur” (versiunea film mut) şi „Napoleon”.
Mărirea duratei de proiecţie şi apariţia subiectelor bine determinate cu un mesaj clar face ca numărul spectatorilor interesaţi de noua artă să crească, apărând o reţea de săli, numite cinematografe.
În ceace priveşte aceste locaţii, amintim că Leon Goumont a cumpărat Hipodromul din Paris construind o sală de 3400 de locuri.
Dar filmul nu a rămas în vechiul continent. Devenind o afacere bănoasă, încet, încet, începe să treacă oceanul. Face o escală în Marea Britanie, unde George Albert Smith, regizor de film, îl „îmbogăţeşte” cu prim planul şi John Willianson cu decupajul regizoral. Ajunge pe noul continent unde găseşte cele mai propice condiţii pentru dezvoltare.
Un proiecţionist, Edwin S.Poter, preia compania de producţie a filmelor proprietate a lui Edison în anul 1901. Trece la realizarea de filme de ficţiune. Nou este că acestea sunt cadre legate narativ. Reprezentativ este producţia „The Great Train Robbery” (1903) care transformă filmul într-un spectacol comercial. Acesta se remarcă prin schimbari rapide de locaţii, acţiuni cu tren în mişcare. Pleacă de la compania lui Edison la compania „Famous Players” (apoi „Paramount”), unde metoda sa regizorală este depăşită şi se va întoarce la vechea sa meserie, proiecţionist (1916).


În 1908 apare pe firmamentul industriei cinematografice unul din cei mai de seamă regizori ai cinematografului american, numit şi părintele filmului american, David Wark Griffith. Griffith, actor de profesie, începe să joace în film la compania de producţie „American Mutascope and Biograph” (1908). Devine apoi regizor la „Biografh”, realizând 450 de filme. La acest lucru contribuie şi echipa de profesionişti cum sunt acriţele Mary Pickford, Surorile Gish, Mabel Noemand, Mae Marsh, precum şi regizori ca Mark Sennet şi Erich von Stroheim, iar ca operator, renumitul epocii, Billy Bitzer. După anul 1913, pleacă de la „Biograph” la „Reliance-Majestic”, apoi devine independent. Realizează astfel „Judith of Bethulia” (1914), controversatul „The Brith of a Nation”(Naşterea unei naţiuni) (1915) şi „Intolerance” (Intoleranţă) (1916), filme care-l fac cel mai mare producător american de film.
Vorbind despre filmele The Brith of a Nation (Naşterea unei naţiuni) şi Intolerance (Intoleranţă), acestea sunt strâns legate între ele privind realizarea şi prezentarea lor publicului.

Intoleranţă
Primul apare cu o reclamă care i-a făcut pe mulţi să-l acuze pe Griffith de rasism. Afişul filmului prezintă un personaj care este membru al Ku-Klux-Klan-ului, fapt ce a dus la proteste de stradă şi la cenzurarea filmului. Griffith nu este de acord cu poziţia oficială şi-n următorul an produce Intolerance ca un răspuns dur celor care au făcut atâta zgomot.
Griffith, împreună cu actorii Douglas Fairbank, Mary Pickford şi Charlie Chaplin, au fondat în anul 1920, compania „United Artist Corporation”, unde a realizat filmele mute Brochen Blossoms (Muguri zdrobiţi)-1919, Way Down East-1920, The Orphans of the Strom-1922, America-1924, Battle of Sexcs-1928 şi filmele sonore Lady of the Pavements-1929 (cântat), Abraham Lincoln-1930 şi The Struggle-1931.

OGLINDA ELEVULUI

CRITERII PENTRU ACORDAREA NOTELOR
LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
SEMESTRUL II, ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010


1. CUNOAŞTEREA CÂT MAI BUNĂ A OPERELOR LITERARE ŞI A CREAŢIEI AUTORILOR CUPRINŞI ÎN PROGRAMA ŞCOLARĂ

2. CUNOAŞTEREA ŞI ÎNSUŞIREA CORECTĂ A NOŢIUNILOR DE TEORIE LITERARĂ

3. EFECTUAREA LECTURILOR DIN OPERELE CUPRINSE ÎN BIBLIOGRAFIA DE
LECTURI

4. EFECTUAREA INTEGRALĂ ŞI DE CALITATE A TEMELOR PENTRU ACASĂ ŞI A
EXERCIŢIILOR APLICATIVE DIN CLASĂ

5. ABILITĂŢILE DE REDACTARE ÎN SCRIS ŞI DE COMUNICARE ORALĂ
(CAPACITATEA DE A UTILIZA BINE LIMBA LITERARĂ)

6. CALITATEA CITITULUI ŞI A SCRISULUI

7. CONSECVENŢA PREGĂTIRII PENTRU FIECARE ORĂ ŞI REALIZAREA
PROGRESULUI ŞCOLAR

8. CAPACITATEA DE A ÎNŢELEGE ŞI DE A INTERPRETA CORECT TEXTELE LITERARE

9. CAPACITATEA DE A EMITE OPINII CREDIBILE, CORECT ARGUMENTATE

10. PARTICIPAREA ACTIVĂ LA ORE

11. ELABORAREA UNOR LUCRĂRI INTERESANTE PE TEME DIN LITERATURA STUDIATĂ

12. CAPACITATEA DE A REDACTA TEME, EXTEMPORALE ŞI ALTE LUCRĂRI FĂRĂ A RECURGE LA COMPILAŢIE SAU REPRODUCERE NECRITICĂ A UNOR COMENTARII, REZUMATE ETC. ELABORATE DE ALTE PERSOANE

13. CORECTITUDINE ŞI CINSTE. NERECURGEREA, SUB NICI O FORMĂ, LA ORAL ŞI LA SCRIS, LA COPIERE SAU FALS INTELECTUAL.

14. IMPLICARE ŞI PARTICIPARE, ŞI O ATITUDINE CIVILIZATĂ ŞI COOPERANTĂ LA TOATE ORELE, FĂRĂ EXCEPŢIE

15. FRECVENTAREA BIBLIOTECII, ABONAREA LA PUBLICAŢII CULTURALE, ACHIZIŢIONAREA DE CĂRŢI DIN AUTORII CLASICI ŞI MODERNI DE LA LIBRĂRII ETC.

LECTURILE NOASTRE, LUMINA PENTRU SUFLET

LICEUL “EMIL RACOVIŢĂ” VASLUI
Anul şcolar 2009 - 2010

BIBLIOGRAFIE ŞCOLARĂ.
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ. CLASA A IX-A

I. LECTURI OBLIGATORII

1. Tudor Arghezi, Versuri (din volumele Cuvinte potrivite, Flori de mucigai) TERMEN: S 3
2. Ion Barbu, Poezii TERMEN: S 5
3. Ioan Slavici, Mara TERMEN: S 7
4. I. L. Caragiale, Momente şi schiţe. (TERMEN: S 9) D’ale carnavalului. (TERMEN: S 20) Conu Leonida faţă cu reacţiunea. O noapte furtunoasă. (TERMEN: S 20);
5. Lucian Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor TERMEN: S 10
6. Marin Preda, Moromeţii, vol. I TERMEN: S 12
7. Tudor Musatescu, Titanic vals TERMEN: S 13
8. Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi TERMEN: S 15
9. George Călinescu, Cartea nunţii TERMEN: S 18
10. Vasile Alecsandri, Proză (Balta albă, Iaşii la 1844, Istoria unui galben, Călătorie în Africa) TERMEN: S 22
11. Mihail Sadoveanu, Fraţii Jderi, vol. I (Ucenicia lui Ionuţ) TERMEN: S 25
12. Liviu Rebreanu, Metropole TERMEN: S 26
13. Ion Neculce, O samă de cuvinte TERMEN: S 28
14. Şt. Aug. Doinaş, Poezii (să cuprindă şi balada Mistreţul cu colţio de argint)
TERMEN: S 30

II. BIBLIOGRAFIE CRITICĂ

TERMEN: PERMANENT, PENTRU FIECARE AUTOR STUDIAT
Cu începere din S 3 (despre Arghezi) şi până în S 34 (Toţi autorii)
1. George Călinescu, Istoria literaturii române (referinţe critice despre autorii studiaţi)
2. Titu Maiorescu, Studii critice (despre Mihai Eminescu etc.)
3. Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române (despre toţi autorii studiaţi)
4. Tudor Vianu, Arta prozatorilor români (despre autorii studiaţi)
5. George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu
6. Alex Ştefănescu, Istoria literaturii române contemporane (despre Marin preda şi Şt. Aug. Doinaş)
7. Tudor Vianu, Ion Barbu
____________________________________
NOTĂ. Pentru fiecare carte de la partea I citită elevii vor face rezumat în CAIETUL SPECIAL PENTRU LECTURI
Pentru cărţile de la Partea II, elevii vor face rezumat (conspect) pentru fiecare din autorii studiaţi.

LICEUL “EMIL RACOVIŢĂ” VASLUI
Anul şcolar 2009 - 2010
_________________________________

BIBLIOGRAFIE ŞCOLARĂ.
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ. CLASA A X-A

I. LECTURI OBLIGATORII

1. Ion Creangă, Poveşti, povestiri, amintiri TERMEN: S 2
2. Mihail Sadoveanu, Hanu-Ancuţei TERMEN: S 4
3. Ioan Slavici, Nuvele (Moara cu noroc, Comoara, Popa Tanda) TERMEN: S 6
4. Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi TERMEN: S 8
5. Liviu Rebreanu, Ion TERMEN S 10
6. Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor TERMEN: S 11
7. Mircea Eliade, La ţigănci. Maitreyi TERMEN: S 13
8. Grigore Alexandrescu, Fabule TERMEN: S 15
9. Mihai Eminescu, Poezii. Proză (Sărmanul Dionis) TERMEN: S 18
10. George Bacovia, Poezii TERMEN: S 21
11. Tudor Arghezi, Poezii (Psalmii, Flori de mucigai, Cântare omului) TERMEN: S 23
12. Nichita Stănescu, Poezii / Ordinea cuvintelor / Starea poeziei TERMEN: S 25
13. I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută. O noapte furtunoasă TERMEN: S 28
14. Camil Petrescu, Suflete tari. Jocul ielelor TERMEN: S 30
15. Marin Sorescu, Iona TERMEN: S 32

II. BIBLIOGRAFIE CRITICĂ ŞI DE REFERINŢĂ

TERMEN: PERMANENT, PENTRU FIECARE AUTOR STUDIAT
Cu începere din S 2 (despre Ion Creangă) şi până în S 32 (Toţi autorii)

1. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în 1941
2. Alex Ştefănescu, Istoria literaturii române contemporane (1941 – 2000)
3. Titu Maiorescu, Studii critice
4. Tudor Vianu, Arta prozatorilor români
5. George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu
6. Const. Ciopraga, Personalitatea literaturii române
7. Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române
8. Alexandru Condeescu, Prefaţa la opera lui N. Stănescu, în lucrarea Ordinea cuvintelor
9. Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda
10. Ioan Baban, Univers cultural vasluian. Dicţionar

NOTĂ. Pentru fiecare carte de la partea I citită elevii vor face rezumat în CAIETUL SPECIAL PENTRU LECTURI
Pentru cărţile de la Partea II, elevii vor face rezumat (conspect) pentru fiecare din autorii studiaţi.

MIHAI EMINESCU, TREI POEME

Pe lângă plopii fără soţ...

Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

1883, 28 August / 9 Septembrie

Din valurile vremii...

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.

Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

Venere şi Madonă

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.

Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,
Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie,
A femeiei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.

Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Suflet îmbătat de raze şi d-eterne primăveri,
Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer

Şi-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Faţa pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.

Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieţi de poezie,
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Şi-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când în viaţa pustiită râde-o rază de noroc.

Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie,
Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat,
Şi-am zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie,
Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat.

Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon făcui o suntă, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ţi murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi vălul cade, crudo! dismeţit din visuri sece,
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheţ
Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece
Mă învaţă cum asupră-ţi eu să caut cu dispreţ!

Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioar-a cărei suflet era sunt ca rugăciunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!

...

Plângi, copilă? - C-o privire umedă şi rugătoare
Poţi din nou zdrobi şi frânge apostat-inima mea?
La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adânci ca marea,
Şi sărut a tale mâine, şi-i întreb de poţi ierta.

Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti suntă prin iubire,
Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.

1870, 15 aprilie