PROFEŢIA
Bine aţi venit in Andaluzia!
Eu sunt Andaluz, prinţesa acestei dimensiuni şi aceasta este povestea mea.
...Acum 20 de ani, mătuşa mea a avut o viziune în care se prevesteau ani grei pentru ţinut si venirea unui erou care ve putea să apere această dimemsiune.
,,La naşterea acestui copil se va aprinde o lumină veşnică în Sala Mang, lumină care va ocroti ţinutul atâta timp cât alesul îşi va accepta destinul, iar dacă nu, lumina se va tinge şi odată cu ea şi ţinutul nostru!”
Destinul a făcut ca această lumină să se aprindă la naşterea mea. Aşa că pentru binele meu am fost luată din sânul familiei mele şi dintre ai mei; imediat după aceea am venit pe lume şi dusă intr-o altă dimensiune: pe Pămant.
Aici am avut parte de o familie fericită, care m-a făcut să nu simt ca am fost adoptată. M-au sprijinit în toate şi mi-au îndeplinit toate dorinţele. Până într-o zi, când am avut un vis foarte ciudat.
De fapt, stabilisem un prim contact cu lumea căreia îi aparţineam, de care eram legată. Am văzut pe cineva care mă tot numea Andaluz, care mă tot chema acasă, fiindcă aveau nevoie de mine.
Când m-am trezit, am crezut că am avut doar un vis şi doar atât. Insă lucrurile au mers mai departe. Am început să visez tot mai des întâmplări, persoane, locuri, care îmi erau total necunoscute. Aceste lucruri m-au speriat. Am vorbit cu mama, am mers la medici foarte buni, care însă mi-au spus cât se poate de simplu:
- Ai o imaginaţie foarte bogată. De ce nu încerci să le pui pe hârtie?
Ceea ce nu ştiam eu era că între mine şi Andaluzia se crease o legatură foarte puternică. Ajunsesem să cunosc ţinutul, oamenii şi chiar familia mea de acolo. Ziua trăiam într-o lume, iar noaptea treceam hotarul într-o altă lume, care era parcă de basm.
***
Aceste lucruri au continuat multă vreme, până când într-o bună zi Ursula şi Cantemir m-au căutat şi m-au luat cu ei să cunosc Andaluzia.
Ce mi-a fost dat să văd acolo m-a zdruncinat puternic. M-au dus la un palat, unde mi-a arătat Sala Mang şi lumina care ţine în viaţă Dimensiunea. Mi-a spus cine sunt eu cu adevărat, ce reprezint pentru ei: speranţa într-o nouă viaţă, mai sigură şi mai bună.
- Cantemir, du-mă te rog înapoi acasă.
- Dacă aşa vrei, atunci aşa să fie.
Odată ajunsă înapoi acasă, nu am mai dat importanţă celor întâmplate, am tratat totul cu indiferenţă. Dar pe măsură ce zilele se scurgeau - precum se scurg clipele, precum după noapte vine ziua, precum soarele lasă în locul său Luna - , eu mă simţeam tot mai slăbită, mai lipsită de viaţă.
În tot acest timp m-am dedicat vieţii mele cotidiene, încercând să ignor visele şi viziunile legate de Andaluzia.
Astăzi m-am hotarât să merg din nou acolo, în Andaluzia, să înţeleg ce se întâmplă din nou cu mine.
Însă acum ţinutul nu mai arăta la fel ca la prima mea vizită. Acum era aproape o ruină, care abia se mai ţinea pe picioare, care parcă plângea după ceva sau după cineva.
(fragment din povestirea Andaluzia)
